Vine o zi în care ești pur și simplu mulțumit. Ești mulțumit cu tine, cu alegerile tale, cu gândurile și emoțiile pe care le porți cu tine în fiecare zi a existenței. Respiri liniștit, te simți liber și ușor. Plutești pe valurile vieții, îți iei un moment de  respiro și te simți viu. E momentul la care tânjești atunci când simți că te apropii de final. Finalul unei lupte care s-a dus în tine, finalul unei etape din viața ta, poate finalul unei povești pe care știi că ai scris-o literă cu literă chiar tu.

Acum mai bine de o lună, am primit cadou de ziua mea un ou compus din cioburi. Cea care mi l-a dăruit mi-a spus că oul este la fel cum sunt oamenii și viețile lor, imperfect și format din mai multe bucățele. Mi-a mai spus atunci și că mai multe bucăți imperfecte pot forma un întreg aproape perfect. Mi-a urat de bine și mi-a spus să nu ma îngrijorez, pentru că nimeni nu e perfect și cu toate astea cu toții suntem întregi. M-am dus atunci cu gândul la decizii și la felul în care ele ne modelează întregul.

Deciziile sunt un fel de răscruce de drum. Nu știi niciodată ce să alegi, cântărești. Te uiți după avantaje, după dezavantaje sau pur și simplu mergi în direcția în care te trimite instinctul format în istoria vieții tale. Oricum ar fii, decizia are rolul de a influența un prezent și un viitor. Decizia este proprietatea fiecăruia dintre noi și cred că cel mai important, nu e să fie cea etichetată ca fiind cea mai bună sau cea mai corectă, cred că cel mai important este să acceptăm provocarea care vine în urma ei. Unii i-ar spune consecință. Eu îi spun provocare. Îmi place să spun că în urma unei decizii vine o provocare. Și asta pentru că provocarea, odată acceptată ne poate conduce pe tărâmuri neexplorate încă și care pot aduce încă un plus de experiență ființelor noastre.

Oamenii alătură uneori deciziilor regretul, pentru că în urma lor, lucrurile nu merg în direcția pe care și-au imaginat-o. Asta îmi amintește de ce scria Elizabeth Gilbert într-una dintre cărțile sale. Spunea că „Lumea asta nu e făcută din linii drepte. Cand crești ți se pare că lucrurile stau într-un fel. Ți se pare că există reguli. Ți se pare că situația trebuie să fie așa și așa. Încerci să trăiești drept. Dar lumii nu îi pasă de reguli sau de ce crezi tu. Lumea nu are linii drepte. Și nici nu o să aibă vreo dată. Uneori, lumea pur și simplu ți se intamplă”.

Așa că atunci cand te gândești să regreți, amintește-ți că nu poți schimba legea timpului trecător. Acceptă provocarea și completează-ți experiența, căci lumea e formată din linii curbe!