Mă tot gândesc de câteva zile la ce fac oamenii în fața necunoscutului și la cât de mult aleargă după confortul obișnuinței. Când spun necunoscut mă gândesc la ce urmeză după un eveniment sau după o decizie care are puterea să schimbe complet decorul cunoscut. Nașterea unui copil, moartea cuiva drag, ruptura unei prietenii, despărtirea de partener, boala, un job, un proiect sau un oraș nou. Orice îți întrerupe rutina și te scoate din a practica obiceiuri. Momentul când drumurile nu mai au hartă și pare că nimic din ceea ce știai să faci nu mai funcționează.

 Am observat că unii dintre noi fug cu teamă, uitându-se mereu peste umăr și acționând într-atât cât să evite astfel de momente, scufundându-se în cotidian. Alții, nici nu observă calitatea de necunoscut a momentului și se aruncă pur și simplu fără să pună întrebări. Apoi, sunt cei care caută cu înverșunare noul și merg spre necunoscut cu atât de mult curaj, atât de multă curiozitate. Îi privești și te fac să crezi că pentru asta respiră. Merg să descopere, merg să se îmbogățească, se lasă duși de încă un val al vieții. Acolo în larg sunt pregătiți să renunțe sau să ajusteze tot ce credeau înainte, principiile după care se ghidau, tot ce credeau că îi definește.

Pe mine, când am în față astfel de oameni mă cuprinde o senzație de curaj și de libertate. Mi se pare că îmbrățișează viața și tot ce-mi mai rămâne de făcut e să îi asigur de cât de mult îi admir. Își oferă libertatea să fie, să se descopere, să îmbrățișeze imprevizibilul, să renunțe la ce nu e în avantajul lor și să pună bazele unui nou început. Pornesc în călătorie și se lasă construiți în relație cu oamenii, în relație cu mediul, cu contextul.

Necunoscutul  poate veni cu frumos, poate veni cu o ploaie de stele despre care nu știi de unde vin și unde se duc, dar pe care te bucuri să le privești în cădere.

Atunci când îți e teamă de necunoscut, fă din el o oportunitate de a mai afla încă ceva despre tine. Fii mândru de tine! Ești curajos să pășești pe un tărâm străin!

Îmbrățișează-te și spune-ți cât de recunoscător îți ești pentru că îți dai șansa să crești, să vezi cum e să trăiești și să fii altfel de cât știai până acum.

Fii perseverent! Necunoscutul vine cu schimbare, iar schimbarea necesită efort. Poate nu e cel mai ușor proces, dar e strălucitor de frumos căci schimbarea e creatoare de nou, de un nou tu.

Antrenează-ti mintea să caute mai multe soluții și mai puține scuze. Pentru că da, poți să faci o grămadă de lucruri. Atâta timp cât respiri, ai tot ce îți trebuie pentru a reuși!

Îndrăznește să ceri orice de la tine! Oamenii au de cele mai multe ori în interiorul lor atât de multe resurse despre care nu știu nimic,  încât renunță  crezând că nu vor reuși chiar înainte să încerce.

Dă-ți șansa să greșești. Amintește-ți că perfectul nu există, însă greșelile sunt oportunități de învățare.

Lasă oamenii să fie aproape de tine și nu-i asculta doar pentru a le răspunde. Dă-ți timp pentru a reflecta la vorbele lor.  În spatele barierelor minții tale se află informații care te pot aduce mai aproape de a-ți întregi propria lume.

Fii curios!